Sir Anthony Hopkins

Am revăzut cu plăcere trei din nenumăratele lui filme. Poate fi Hannibal Lecter (The silence of the lambs, 1991), James Stevens (The remains of the day, 1993), William Ludlow (Legends of the fall, 1994). Poate fi oricine vrea el pentru că înţelege să fie aşa cum i se cere. Poate părea inexpresiv, dar nu este aşa, e profund şi, ce de ce nu? multifuncţional. Nu este un aparat electrocasnic de ultimă generaţie vîndut la promoţie şi depreciat de criza financiară, e Anthony Hopkins, seducător şi mereu la înălţimea aşteptărilor-adică deasupra tuturor. Doar e Sir, ce naiba!

Amores Perros

Înainte de Babel (2006) şi 21 grams (2003), Alejandro Inarritu a regizat acest Amores Perros (Dragostea pentru cîini) adică în 2000. Dinamică alertă, montaj alambicat, acţiuni întretăiate ale personajelor în cadrul aceleaşi scene.

Distributie: Emilio Echevarria (dreapta), Gael Garcia Bernal (stânga), Goya Toledo (centru)

Coloana sonoră: Gustavo Santaolalla, Antonio Vega

Un excelent trailer aici pe site-ul NY Times.

Motorcycles diaries

Let the world change you... and you can change the world.
Ar fi motto-ul filmului.

Pelicula prezintă călătoria a doi tineri în America Latină. Itinerariul e scurt, vreo 13.000 de kilometri. Argentina, Chile, Peru, Columbia şi mai apoi Venezuela. Doar atît.

Distribuţie: Gael Garcia Bernal, Rodrigo De la Serna

Regia: Walter Salles

De menţionat că producător este Robert Redford.

Gustavo Santaolalla semnează coloana sonoră.

Mai mult şi mai bine nici că se poate.

21 de grame

"Cîte vieţi trăim?

De cîte ori murim?

Se zice că pierdem cu toţii 21 de grame exact în momentul morţii. Cu toţii.
Cît încape în 21 de grame?

Cît se pierde?

Cît dispare odată cu ele?

Cît se cîştigă?

21 de grame.

Greutatea unei păsări colibri, a unui baton de ciocolată.

Cît au cîntărit aceste 21 de grame?"

Cu retorica asta morbidă se încheie filmul 21 de grame în regia lui Inarittu.
Cine poate şti răspunsul la întrebările astea?
Un film cu Sean Penn (foto captură film), Naomi Watts, Benicio del Torro. Regia: Alejandro Inarittu. Coloana sonoră: Gustavo Santolalla.
Altceva nimic.

Parfumul iasomiei

Păcat că fotografia nu poate imprima şi parfumul iasomiei. Ar roi albinele în jurul meu. Fotografia păstrează doar imaginea. Oricît ar fi de clară şi detaliată, măsurile şi unghiurile şi lumina nu pot reda într-o imagine gingăşia tufei de iasomie.

De auzit nu aud prea bine, da' nici n-am nevoie. Iasomia nu cîntă. O avea ea muzica ei... cine ştie?

Altfel am receptori sensibili şi selectivi.
Aşadar, în numai o zi, am aspirat cu lăcomie esenţa florilor de iasomie şi numai pentru mine. Şi cît să-mi ajungă pînă în primăvara viitoare. Şi parfumul ei mă va urma oriunde voi merge.

Floarea asta are şi ea o descriere tehnică.