Toamna 2

Toamna

Vara 3

Vara 2

Vara

duminică, 28 martie 2010

miercuri, 24 martie 2010

sâmbătă, 20 martie 2010

miercuri, 17 martie 2010

Un cuplu perfect

Nicio zi nu seamănă cu alta. Azi, mi-am petrecut seara cu o doamnă şi un domn. Dl. Beck's şi dna Silva. Ca o ironie, primul este blond şi amar, cealaltă neagră şi dulce. Un cuplu perfect. E vorba de bere, evident. Am consumat cu plăcere, aşa cum fac de fiecare dată, adică zilnic. Un dialog în tăcere se produce, chiar dacă e puţin acidulat şi rece. Eu cu ei. Nu mi se reproşează nimic, nu mi se pun întrebări şi nici eu nu întreb nimic. Relaxare totală. Starea de spirit se îmbunătăţeşte vizibil. Fără ei, aceşti prieteni tăcuţi pe care mă pot baza, timpul ar trece mai greu. Nu mă grăbesc nicăieri, dar aduc un echilibru... pentru scurt timp, ce-i drept. Mă deconectez. Cei doi îmi spun că prietenia lor cu mine nu mă va ajuta cu nimic, ba dimpotrivă, mă resping. Da ce dracu, parcă eu nu ştiu că nu sunt singurul beţiv din familie! Bunicii mei, şi vorbesc de partea masculină, au avut şi ei prietenii lor, la fel ca şi mine, ani şi ani de-a rândul au  păstrat legătura. Ce consecvenţă, şi ce rutină! Sau poate ruină? Cu toate acestea, prietenia nu este fidelă, şi poţi alege ceva mult mai "rafinat"! Atunci eşti pierdut!

joi, 11 martie 2010

Adagio for strings, Samuel Barber



Într-o nota scrisă de mama sa, lui Samuel Orborne Barber (1910-1981) îi era prevăzut viitorul: "A fost menit să fie compozitor şi va fi...". Aici cu Adagio for strings. Cine pricepe engleza poate vizita acest site şi obţine date personale plus biografia autorului.

duminică, 7 martie 2010

O fotografie pe zi...

The Sartorialist surprinde din nou! O fotografie care arată priceperea omului din spatele aparatului. Personajul mai puţin contează. Ştie ce face Scott Schuman!

miercuri, 3 martie 2010

Autentic Bugs-Bunny

A făcut o pasiune pentru trandafirul japonez, ramurile şi frunzele le retează cu viteză, şi ca să-mi arate că îi pare rău, înşiră generos câteva „biluţe-mărgăritar” prin casă. Un motiv să zîmbesc... Asta pînă la un punct... Rîcîie pămîntul din ghiveci de parcă ar vrea să lucreze în subteran. Dar nu e naiv. Cum a perceput grimasa pe obrazul meu, ţuşt sub pat. Ştie că acolo e spaţiul lui de siguranţă. Ce nu ştie însă este că, noi doi, adică eu şi el, locuim la etajul nouă şi precis n-a auzit de gravitaţie. Dar este o companie plăcută, îl iert, şi o să-l găzduiesc în continuare.
Altfel, are ocupaţii serioase semn că este un animal sănătos şi activ. Spre exemplu: îşi face loc printre cablurile electrice, firele de net, cele de la boxe, mouse şi în general tot ce stă în calea lui. Pentru că Bugs Bunny are traseul lui de alergat, pista trebuie să fie liberă. Linia de finish este în spatele şifonierului...
Cînd nu sunt atent mai ronţăie la cîte ceva: cabluri în general. Pentru că nu-l vreau fezandat la 220 de volţi, ci mai degrabă în vin roşu şi usturoi, are strict-interzis în spaţiul meu personal. Acum e detaşat în „Siberia”, adică pe balcon.
Dar nu mai am timp de poveşti. Cele mai noi imagini cu Bugs Bunny le vedeţi mai jos...