Din nou Max

Max Richter e precum un magician: are un joben, o baghetă magică şi, de la zei, privilegii pe care noi nu le deţinem şi nu le putem descifra.

Totuşi, cum dracu să scoţi iepurele din joben?
E ireal si magic.
Max Richter e compozitor, nu magician.
Nu stiu care este jobenul şi nici unde ţine bagheta, dar ştiu că muzica lui e de o sensibilitate sfâşietoare. Repetiţiile duioase de sunete nu se pot armoniza nicicum cu un sentiment de bucurie. Chiar şi aşa îmi place şi mă pune pe gânduri, cu greu ies din visare.
Se întâmplă ceva care îmi scapă dar, orice ar fi, mă las manipulat.
Doar un exemple: Sunlight.
Max Richter e de origine germană, iar una din compoziţiile sale e suportul muzical al unui film foarte cunoscut (e vorba de The nature of the daylight/ Shutter Island-Martin Scorsese)

Alexei Aigui

Sunduk Predkov - The wedding chest (Lada de zestre)- sau cum să faci film cu actori din Kirghistan şi Rusia şi mai ales să-ţi iasă ceva frumos. Un film despre dragoste, familie şi tradiţii. Film apărut în 2006, premiat de două ori, pentru regie- Nurbek Egen - şi, pentru scenariu - Ekaterina Tirdatova.
Coloana sonoră este semnată de Alexei Aigui (sau Aleksei Aigi, pe scrierea lor) şi dă greutate acestui film aparent banal. Mai jos, Augui şi grupul său 4'33, cu melodia Finistere.