Constanţa-istorie într-o cochilie

Avatar

Am vizionat filmul în două variante: pe calculator (o copie acceptabilă ca imagine) şi la cinema. De departe ultima variantă e un demers ce trebuie urmat. Filmul regizat de James Cameron are o dinamică aparte prin imagine (culoare), acţiune (mişcare) şi sunet. Toate aceste senzaţii le recepţionezi numai în cadrul larg al unei vizionări 3D la cinema. Deşi e un SF, Avatar e totuşi regizat de un om. Creativ, ce-i drept. Filmul depăşeşte cu mult graniţele unei banale animaţii pe calculator. O fi regizorul James Cameron avatarul cuiva pe aici pe la noi în spaţiul ăsta terestru? Aşa pare, după vizionarea filmului..., ca un extraterestru!

În aşteptarea lui 2010...

Odată cu apropierea Crăciunului anul în curs se risipeşte rapid iar conexiunile neuronale încarcă anul ce va urma să vină: 2010. E vorba, biologic, de un "upload" de timp. Parcă am fi la medicul de familie şi ne facem vizita medicală anuală. Ni se prezintă tuturor acelaşi rezultat: tensiunea 20 cu 10. Cam mare, dar e o tensiune de criză, suntem în rezonanţă cu timpul prezent. Vibrăm, prin anatomie, odată cu mediul din vecinătatea noastră.
Fiecare dintre noi suntem angrenaţi într-o activitate, ne urmăm cu atenţie instinctul, percepem cu ochii minţii, cu simţurile şi intuiţia forfota şi mişcări din întreg spaţiul apropiat, urban sau nu. Dar diferit, fiecare altfel. Pentru unii e prea frig, alţii trăiesc pe stradă, iar nişte oameni chiar fac planuri unei majorităţi comode care nu-şi poate asuma soarta. E vorba de angajator (profitul e scopul lui, indiferent de domeniu, altceva nu interesează)
Altfel, Crăciunul, prin colinde, are muzica lui. Se simte miros de cozonac şi sarmale. E vacanţă. Asta e tot ce contează! Să lăsăm lucrurile în voia lor. Se aşază de la sine...
Unii chiar dansează în faţa oglinzii aşteptînd Crăciunul sau poate noul an. Cine poate şti? Ha-ha (vezi clipul)

O fotografie pe zi...