Temple Grandin

O vacă este, poate, doar o vacă. Autistul este acel copil care recepţionează diferit, distorsionat realitatea. Nu poate lega prietenii, nu îi poate înţelege pe ceilalţi. Aparent este singuratic, nepăsător şi neajutorat.
Temple Grandin este acel exemplu zguduitor care şi-a transformat dizabilităţile în abilităţi.
Percepţia de a gândi în imagini şi sunete au făcut-o să înţeleagă comportamentul vacilor.
Temple Grandin (2010) este un film copleşitor despre autism şi animale şi cum acestea din urmă ne ajută să fim mai umani.
Coloana sonoră e semnată de Alex Wurman şi e mişto.
Update: o cronică a acestui film este aici, pe LiterNet.ro (Doina Giurgiu), şi merită citită.  

Reţeaua de socializare

Personaj: Mark Zuckerberg, student la Harvard
O cauză: amor eşuat, abandonat sentimental
Un efect: Facemash, un site "dedicat" studentelor de la Harvard. Punctul de plecare, ideea care a generat ceea ce astăzi se numeşte Facebook.
Pornind de la nevoia tinerilor de a comunica, relaţiona, de a se cunoaşte, Zuckerberg creează un site menit socializării. Acum se cheamă Facebook, iniţial mai avea şi extensia The, şi este un domino nesfârşit de comunicare, un păienjeniş de feeduri cu ramificaţii selective, funcţie de afinităţi şi grupuri de prieteni.
"Reţeaua de socializare" ne prezintă un personaj abil care trece peste orice pentru a-şi atinge ţinta şi a obţine notorietate. Pentru el, a fi fondator al Facebook este echivalent cu a fi membru într-un club exclusivist. Nu contează că sacrifici prietenii sau duci bătălii juridice cu asociaţii.
Filmul se încheie într-o notă de umor: Zuckerberg în faţa calculatorului, aplicând calm şi ritmic refresh-ul pe pagina de Facebook şi aşteptând accept-ul fostei prietene.

Thor

Poate prea demult a fost Hannibal Lecter (Silance of the Lamb), poate prea recent este Sir John Talbot (The Wolfman), poate prea intens Nixon (Nixon) poate uitate au fost personaje ca Ludlow, Stevens, Picasso... şi multe altele. Personajele sunt variate, Anthony Hopkins e acelaşi. Cum o fi Odin (Thor, 2011)?

Rachel Portman

The Duchess (2008). Din distribuţie fac parte Keira Knightley, Ralph Finnes, Charlotte Rampling. Şi e suficient. Nu mai e nimic de adăugat. Filmul nu contează foarte mult. Coloana sonoră e cea care contează, se suprapune perfect atmosferei britanice de secol 18 şi subiectului dramatic prezentat de regizor. Melodia pe care am reţinut-o se cheamă Mistake of your life iar Rachel Portman este autoare şi merită menţionată. Pentru un film care se doreşte promovat/vândut trebuie să existe şi un site de prezentare şi e aici. Insist, dar Rachel Portman e tot ce merită reţinut.

Cesaria Evora, Bucureşti, 18 oct.

Are 68 de ani, cântă morna şi te cucereşte pentru totdeauna cu blândeţea ei. Îşi tratează inima cu Marlboro, vocea cu apă plată iar sufletul ei conţine sută la sută morna.
Ascultând pe net muzica ei, am respirat aerul de nostalgie din fiecare notă. Pe 18 octombrie, la Sala Palatului, am văzut-o live.
Nu aş mai spune Evora Nostalgia, aş spune Evora Duioşia.
Duioşie şi atât. Acea împletire imposibilă de bucurie şi tristeţe, bucuria de a-şi fi împlinit destinul prin morna şi tristeţea de a nu şti pentru cât timp. Dar poate sunt subietiv.
A cântat melodii de pe ultimul album, Nha Sentimento, dar şi unele mai vechi cum ar fi Besame Mucho şi Sodate.
Ce am reuşit eu să şterpelesc live se cheamă Sentimento. Bucuria de a cânta ne-a transmis-o tuturor şi e tot ce trebuie.
Feed: deşi este o înregistrare parţială, Evora a cântat şi melodii ritmate şi se găseşte aici.

What's Eating Gilbert Grape?

What's Eating Gilbert Grape? Sau cum se poate realiza un film din nimic. Tipic american, o poveste care nu porneşte de la nimic şi se termină cu nimic.
O mamă obeză şi un frate retardat e tot ce trebuie pentru a realiza un film excelent şi doi actori potriviţi în rolurile lor - Johnny Depp şi Leonardo DiCaprio (foarte tineri la vremea aceea, în 1993). Filmul a fost difuzat de TVR 2, un post care face într-adevăr o selecţie bună.

Basia Bulat

Creează dependenţă şi are efect halucinogen. Se administrează după-amiaza, dar mai ales seara. Eventual în timpul programului de muncă. Nu costă nimic. (Little Waltz).
Acordurile sunt exprimate parcă la foc automat, ritmul alert e cel care dictează valoarea tensiunii arteriale. Nu dăunează deloc sănătăţii. (Snakes and Ladders sau I was a doughter).
E Basia Bulat. O canadiancă cu voce gravă care cântă, printre altele, şi folk. Un cover la Little Waltz poate fi chiar mai mişto decât originalul. Uite-aici.