Hans Zimmer

Afişul e modalitatea facilă de prezentare-promovare a unui film ce conţine denumirea filmului aplicată peste o imagine atent decupată, o parte a distribuţiei şi eventual numele regizorului.
Ca o notă de subsol, cu font subţire, alungit şi difuz apar încrişi şi ceilalţi necunoscuţi care au contribuit la realizarea filmului: producătorii plus o suită de tehnicieni.
Afişul apare astfel ca o informaţie simplificată, ca o mască cu sclipici, care ţintteşte publicul grăbit şi superficial.
Site-ul (sau suportul on-line de marketing) prezintă complet şi elaborat datele despre film.
Ambele, sunt doar instrumente de marketing pentru filmele proaste. Altfel, filmele se prezintă singure.
Să luăm trei filme (cu afişele şi site-urile aferente) în care joacă trei actori consacraţi:
- The Last Samurai (Cruise)
- The Da Vinci Code (Hanks)
- Inception (Di Caprio)
Dacă privim cu lupa, descoperim semnătura minusculă a unui compozitor german, dacă vizionăm filmele auzim şi muzica semnată de acesta, şi anume Hans Zimmer. Am selectat trei extrase "premium", câte unul pentru fiecare dintre filmele listate mai sus:
- A small measure of peace
- Chevaliers de Sangreal
- Time
O fi Black Swan (Clint Mansell) la concurenţă cu Inception (Hans Zimmer) la gala Oscar?

Din nou Max

Max Richter e precum un magician: are un joben, o baghetă magică şi, de la zei, privilegii pe care noi nu le deţinem şi nu le putem descifra.

Totuşi, cum dracu să scoţi iepurele din joben?
E ireal si magic.
Max Richter e compozitor, nu magician.
Nu stiu care este jobenul şi nici unde ţine bagheta, dar ştiu că muzica lui e de o sensibilitate sfâşietoare. Repetiţiile duioase de sunete nu se pot armoniza nicicum cu un sentiment de bucurie. Chiar şi aşa îmi place şi mă pune pe gânduri, cu greu ies din visare.
Se întâmplă ceva care îmi scapă dar, orice ar fi, mă las manipulat.
Doar un exemple: Sunlight.
Max Richter e de origine germană, iar una din compoziţiile sale e suportul muzical al unui film foarte cunoscut (e vorba de The nature of the daylight/ Shutter Island-Martin Scorsese)

Alexei Aigui

Sunduk Predkov - The wedding chest (Lada de zestre)- sau cum să faci film cu actori din Kirghistan şi Rusia şi mai ales să-ţi iasă ceva frumos. Un film despre dragoste, familie şi tradiţii. Film apărut în 2006, premiat de două ori, pentru regie- Nurbek Egen - şi, pentru scenariu - Ekaterina Tirdatova.
Coloana sonoră este semnată de Alexei Aigui (sau Aleksei Aigi, pe scrierea lor) şi dă greutate acestui film aparent banal. Mai jos, Augui şi grupul său 4'33, cu melodia Finistere.

Ce mai e nou la TV?

Nimic. Nu e nimic nou de văzut la TV. Totuşi, trecător şi cu coada ochiului, am văzut formaţia Trei parale şi exerciţiul de brutalitate al unui cunoscut matador spaniol, Fandy. Bleah...
Update: materialul cu El Fandy este incarcat si pe VIDEONEWS.

Incident la Parlament

Adrian Sobaru, angajat al directiei tehnice a TVR (inginer de sunet) s-a aruncat de la balconul Parlamentului exact in momentul in care premierul Emil Boc sustinea un discurs in fata parlamentarilor. E de fapt ziua unei motiuni de cenzura. In momentul in care a sarit ar fi spus "ati luat mancarea copiilor" si s-a aruncat in gol direct in capul parlamentarilor. Materialul e incarcat pe VIDEONEWS (Antena 3).
Update: postare are deja aproape 1100 de vizualizari semn ca nefericitul eveniment a interesat foarte mult online-ul.

Vin Sărbătorile...

Ei sunt cei care ne obosesc în perioada asta. Dar au şi umor. Uite-aici
Update: am încărcat filmul pe siteul Antenei 3, pe VIDEONEWS.

Doar pentru mine

Creşte în intensitate puţin câte puţin şi parcă te cuprinde cu totul într-un vârtej. Ca într-un vis. Dacă te laşi vrăjit, sedus, visul acesta frumos te va face să pluteşti. Dacă nu, vei deschide ochii şi vei vedea pe fereastră prima ninsoare pe anul acesta şi o grămadă de imbecili în jurul tău. Set fire to flame (cu steal compass/drive north disappear) a creat, poate numai pentru mine, melodia asta.