Abel Korzeniowski

Colin Firth în A Single Man (2009). Poate nu a primit întîmplător Oscarul anul acesta pentru rolul din The King's Speech. Este un premiu primit şi pentru interpretarea non-verbală. Colin Firth este mimul perfect, un Charlie Chaplin adaptat timpului prezent. Pelicula redă cu măiestrie trăirile interioare ale personajului nu cu un accent dramatic, poate doar personal, poate prea duios. Prin muzica lor, Abel Korzeniowski & Shigeru Umebayashi au conturat subtil singurătatea personajului.
Astfel, pe lîngă Jan Kaczmarek şi Zbigniew Preisner (polonezi amîndoi), Abel Korzeniowski e inclus la favoriţi în agenda personală.

Abel Korzeniowski - Stillness Of The Mind

Le Premier Cri (2007)

Despre maternitate sau naşterea aşa cum se întîmplă ea, şi e la fel peste tot: într-o piscină cu delfini, pe dunele de nisip ale deşertului, într-o colibă mizeră de pământ din Africa sau India, într-o clinică supraaglomerată a unui oraş taiwanez suprapopulat, în nordul Siberian îngheţat, în Canada modernă, în Japonia tradiţională sau în Europa. Spectacolul este acelaşi, la fel şi bucuria. Doar cultura este diferită şi prin ea, diferă şi ritualurile. Ţinta este una singură: bebeluşii. Iar ei plâng toţi la fel şi totul se învârte în jurul lor. Odată tăiat cordonul ombilical, micuţii devin independenţi şi, doar cu un scâncet, stabilesc priorităţile şi ordinea de zi a adulţilor. Şi asta se întâmplă peste tot, fără excepţie.

Armand Amar - Sunita [Sharmila Roy] (\'\'Le Premier Cri\'\' 2007)


Regia: Gilles de Maistre. Coloana sonoră: Armand Amar

Armand Amar

"E prea tîrziu ca să fim pesimişti", aşa se încheie documentarul Home. Optimism moderat: cică se mai poate face ceva, pînă nu e prea tîrziu. Am vizionat o oră şi ceva de dezastre. Măsurate, clasificate, interconectate. Cică mai avem 10 ani să reparăm ce s-a stricat. Mă doare capul de atîta efect de seră, dioxid de carbon, şi nici metanul nu îmi face prea bine.
Filmul s-a realizat în 2009, aşadar mai sunt vreo 8-9 ani, timp suficient să mai ascult liniştit Armand Amar. Curat MP3 şi nu toxicul vinil. Fără hidrocarburi. Uite-aici:
Armand Amar : Rake the Forest ("Home" 2009)

Jan Kaczmarek (II)

Nu poţi înţelege muzica unui film dacă nu ai vizionat filmul, urmează îndeaproape scenariul filmului, pas cu pas, cuvânt cu cuvânt. E o muzică scrisă cu acele semne ciudate, cu note, dar care, notele, pot fi cuvinte, gânduri, acţiuni.
Altfel spus, muzica de film transpune notele în cuvinte, cuvintele în gânduri şi gândurile în acţiuni.
De notele-cuvinte sau notele-gânduri se ocupă sau e predestinat să se ocupe Jan Kaczmarek. Prin muzica lui deţine toate secretele şi toată magia şi, în parte, ni le dezvăluie şi nouă.
Cel mai mult îmi place că ne poate transmite orice, iar noi, oricât am fi de nepricepuţi şi naivi, putem înţelege cu uşurinţă.
Are o listă întreagă de colaborări, are şi site dar neactualizat şi mai are şi un Oscar pentru Finding Neverland (2004). Poate e prea puţin un Oscar pentru Kaczmarek.

Jan A.P. Kaczmarek - Overture ("Bliss" 1997)


Jan A.P. Kaczmarek - Przeznaczenie ("Quo Vadis" 2001)


Jan A.P. Kaczmarek - Dancing with the Bear ("Finding Neverland" 2004)


Jan A.P. Kaczmarek - Anne and Harris in Love (Evening 2007)

Yann Tiersen

Am primit un cadou neaşteptat: Good bye, Lenin! la pachet cu Yann Tiersen. O peliculă-iluzie însoţită de o muzică-vis.
Visul - acea obsesie a copilăriei, acea evadare a adolescenţei, acea trecătoare-nebunie a maturităţii, acea imagine-portret a iluziei. Tiersen a reuşit să creeze confuzie în mintea mea, m-a cucerit şi, mi-a oferit ocazia, chiar dacă pentru scurt timp, să visez. Dar fără să evadez. Iată de ce:

Yann Tiersen - summer 78 (mit claire pichet)

Zbigniew Preisner

E polonez, compozitor, şi îl cheamă Zbigniew Preisner. A realizat, printre altele, muzica filmelor The Beautiful Country şi It's All About Love. Are şi site de prezentare cu întreaga listă de lucrări. Te întîmpină cu Dans Macabre, prima melodie dintr-un playlist selectiv. A compus Requiem for a friend din care am reţinut Lacrimosa. Lăsîndu-i nostalgia de-o parte, Zbigniew este o referinţă foarte plăcută. La fel ca Jan Kaczmarek, tot polonez.

Zbigniew Preisner - The Beautiful Country End Credits

Muhly, Warbeck, Dallwitz

Ar fi multe de spus despre Nico Muhly (The Reader), dar ceva mă opreşte. Are 30 de ani, doar atît.
Ar fi multe de spus şi despre Stephen Warbeck (Charlotte Gray), dar nu ştiu cu ce să încep şi mă opresc aici. E suficient că l-am enunţat. Suficient pentru mine.
Burkhard Dallwitz (The Way Back), în schimb, mă obligă să mă opresc asupra lui. E ca o provocare.
Cineva spunea că nici măcar nu a observat că filmul are coloană sonoră. Cum aşa? Chiar dacă pare inexistentă ea susţine momentele cheie în derularea filmului. Există ca un fundal care înlătură lipsa de dialog între personaje. E ca într-un vis: are efect, dar nu ţi-l aminteşti şi îţi place.

Nico Muhly - The Failed Visit

Link album.

Stephen Warbeck - The Train


Burkhard Dallwitz - Interrogation

Link album.