luni, 28 decembrie 2009
Avatar
joi, 24 decembrie 2009
În aşteptarea lui 2010...
Odată cu apropierea Crăciunului anul în curs se risipeşte rapid iar conexiunile neuronale încarcă anul ce va urma să vină: 2010. E vorba, biologic, de un "upload" de timp. Parcă am fi la medicul de familie şi ne facem vizita medicală anuală. Ni se prezintă tuturor acelaşi rezultat: tensiunea 20 cu 10. Cam mare, dar e o tensiune de criză, suntem în rezonanţă cu timpul prezent. Vibrăm, prin anatomie, odată cu mediul din vecinătatea noastră.
Fiecare dintre noi suntem angrenaţi într-o activitate, ne urmăm cu atenţie instinctul, percepem cu ochii minţii, cu simţurile şi intuiţia forfota şi mişcări din întreg spaţiul apropiat, urban sau nu. Dar diferit, fiecare altfel. Pentru unii e prea frig, alţii trăiesc pe stradă, iar nişte oameni chiar fac planuri unei majorităţi comode care nu-şi poate asuma soarta. E vorba de angajator (profitul e scopul lui, indiferent de domeniu, altceva nu interesează)
Altfel, Crăciunul, prin colinde, are muzica lui. Se simte miros de cozonac şi sarmale. E vacanţă. Asta e tot ce contează! Să lăsăm lucrurile în voia lor. Se aşază de la sine...
Unii chiar dansează în faţa oglinzii aşteptînd Crăciunul sau poate noul an. Cine poate şti? Ha-ha (vezi clipul)
marți, 22 decembrie 2009
vineri, 18 decembrie 2009
Cinci femei în tranziţie
Sfîrşit de stagiune, aplauze, şi un “la revedere” din partea actriţelor cu formula de “la mulţi ani”. E vorba de o piesă de teatru cu numele de mai sus la Teatrul Naţional, sala Amfiteatru, azi.
Întîlnirea a cinci prietene la o şuetă dă naştere acestei piese savuroase şi relaxante. Picanteriile şi micile înţepături descriu personaje care se regăsesc şi în viaţa reală de astăzi. Toate femei. Toate dornice de poveşti, de mărturisiri, de a exprima dorinţe, dar mai ales neîmpliniri. Fiecare are drama ei personală, evident, imperfect disimulată, astfel că între ele se iscă mici conflicte. Adevărul trebuie să iasă la iveală, că doar de asta s-au întîlnit. Cu toate acestea, prietenia lor este tot ce contează.
Întîlnirea a cinci prietene la o şuetă dă naştere acestei piese savuroase şi relaxante. Picanteriile şi micile înţepături descriu personaje care se regăsesc şi în viaţa reală de astăzi. Toate femei. Toate dornice de poveşti, de mărturisiri, de a exprima dorinţe, dar mai ales neîmpliniri. Fiecare are drama ei personală, evident, imperfect disimulată, astfel că între ele se iscă mici conflicte. Adevărul trebuie să iasă la iveală, că doar de asta s-au întîlnit. Cu toate acestea, prietenia lor este tot ce contează.
joi, 17 decembrie 2009
O melodie pe zi...
Eddie Vedder înseamnă Pearl Jam. You are e melodia cu clipul aferent ataşat. Mesajul nu-l înţeleg în totalitate, în schimb clipul e SF. Nu apreciez SF-ul decît ca imagine. Doar ascultaţi...
miercuri, 16 decembrie 2009
Iarna nu-i ca vara…
Prima ninsoare s-a aşternut peste oraş. Asta ca să-i reducă pînă la limita de avarie funcţionalitatea. Traficul se desfăşoară greoi şi, dacă privesc mai bine, e chiar blocat. Cod roşu de nemişcare. Noi, călătorii ne putem mişca, doar aşa de pe un picior pe altul ca să ne repoziţionăm greutatea. Metroul e mai vioi, dar peroanele sunt neîncăpătoare şi tot rămâi înţepenit între două magistrale. Dacă ai noroc de o vecinătate feminină în “trafic” ai timp nu numai de o conversaţie, ba chiar şi de un SMS.
Zilele trecute o doamnă cu spirit de aventură mi-a spus că visul ei e să-şi petreacă Revelionul pe o plajă însorită, mai precis în Australia. Acolo e cald, poate face plajă... în fine, din motive de temperatură ridicată şi ambient. Revelion pe plajă în c_r_l gol. O fi fost doamna în perioada de ovulaţie de visează dînsa la Australia. Treaba ei. Eu mă mulţumesc şi cu scoicile de la Constanţa.
Decembrie, frig, zăpadă, cadouri, sărbători, revelion, prime, vacanţă sunt repere de iarnă. Căldură, curcubeu, vacanţă, soare... sunt repere ale verii.
Indiferent de anotimp, fus orar sau activitate oamenii care se cunosc lasă loc de bună ziua!
duminică, 13 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


