Psihologia şi sociologia consideră că „gustul frumosului” depinde de caracterul psihogenetic, sau social. Aprecierea frumosului este influenţată fundamental de un complex de simţăminte, generate de mediul înconjurător, social ca şi de psihicul individului.
Frumuseţea în Renaştere: Femeia trebuie să posede trei lucruri albe (pielea, dinţii, mâinile), trei lucruri roşii (buzele, obrajii, unghiile), trei lucruri negre (ochii, sprâncenele, genele).
Prin frumuseţea lumii, Dumnezeu privea cu indulgenţă umanitatea; dragostea unui cuplu era comparată cu iubirea divină, iar femeile frumoase nu mai erau blamate, ci din contră, slăvite. Corpul unei femei era considerat umbra sufletului ei, şi ea trebuia să fie frumoasă pentru a-şi împlini scopul existenţei - procreaţia.
Chiar Machiavelli confirma că o femeie nu poate fi frumoasă decât dacă are braţele "lungi, cu vene bine definite şi terminate cu degete graţioase". Iar părul trebuia să fie "blond, de culoarea aurului sau a mierii, strălucitor precum soarele, foarte lung şi să se reverse în bucle răsfirate pe umeri".
Frumuseţea la începutul secolului trecut: Corpul în formă de clepsidră a fost aproape întotdeauna o cerinţă a frumuseţii, însă indiferent de culoarea părului şi a ochilor, tenul trebuia să fie alb şi diafan. Parisul era capitala necontestată a modei şi eleganţei mondiale, însă era mereu într-o concurenţă acerbă cu produsele şi creaţiile de la New York.
Principalele trucuri şi produse de înfrumuseţare erau: vopseaua de păr, pudra, rujul, fardul de ochi. Acest deceniu ( începutul anilor 1900 – n.a.) a constituit începutul imperiului cosmetic al zilelor noastre şi a fost un pas decisiv în evoluţia personală a femeii şi a frumuseţii acesteia.
Frumuseţea în anii 1910: Anii 1910 au constituit un elan extraordinar în domeniul cosmeticii, al machiajului şi al produselor de îngrijire. Femeile şi-au eliberat corpul de corsete, după moda lui Chanel şi Vionnet "pentru a păstra linia naturală a corpului". În Hamburg, un farmacist a inventat o cremă pe care a botezat-o Nivea (în latină - albă ca zăpada), ce era primul produs de acest gen accesibil femeilor din toate păturile sociale. Nivea este şi prima cremă ce se ghida pe pricipiul de "apa în ulei", şi astfel s-a născut conceptul de "hidratare".
Tot în acestă epocă a debutat şi chirurgia estetică. Se practica "pelajul", strămoşul peelingului, graţie unei combinaţii de acizi şi curent electric ce elimina cicatricile şi oferea tenului un plus de prospeţime. O altă tehnică era injectarea cu parafină pentru a-ţi accentua pomeţii, iar chirurgia propriu-zisă făcea mari progrese. Cu ajutorul ei se putea îndrepta nasul sau se puteau corecta ridurile. Însă igiena şi tratamentele de înfrumuseţare naturiste primau în viaţa femeilor. (documentare de pe Wikipedia). Alături un Rubens (Uniunea...) şi un Tiţian (Venus of...)
Revin...
