Acasă pot fi ceea ce vreau, pot face ce am chef, pot mânca în pat, pot fuma oriunde, pot chiar scoate limba la pereţi,...., în fine sunt relaxat şi nimic nu-mi poate altera starea de spirit aşa cum e ea, oricum ar fi.
“Ai ziua de mâine de partea ta, ai câţi ani vrei tu să ai, eşti ce vrei tu să fii”, (vezi clipul într-o postare anterioară aici airspace) zice un spot publicitar la o băutură răcoritoare. Oare? Tehnicile de marketing vizează psihologia grupului, însă indivizii fac selecţia. Eu beau sucul care îmi place mie, dar uneori mă subordonez grupului. Beau şi sucul pe care îl consumă ceilalţi. E...? Uite o aparenţă!
Dar să mă conectez la spaţiul urban, acela care te corectează, te modelează, agresează, îţi dă motive suficiente să fi mulţumit cu depresia ta şi cu universul izolat şi interiorizat al unui copil autist. Ies din bloc, dau bună ziua vecinilor, merg corect pe stradă. Urc în autobuz, tramvai, metrou. Ajung la serviciu. Respir aerul oraşului.
Evenimente de tot felul se petrec, mă implic cât pot în desfăşurarea lor, nu stau de-o parte pentru că îmi pasă ce se întâmplă în jurul meu şi nu resping “efervescenţa” urbană.
Dar cu ce preţ?? Acela de nu fi eu însumi. Pentru a nu fi respins, trebuie să păstrez... ceea ce am scris mai sus... aparenţele. Ale mele, dar mai ales ale celorlalţi. Stai să îmi pun o mască! Pot fi mim, clown sau orice altceva... ha-ha
“Ai ziua de mâine de partea ta, ai câţi ani vrei tu să ai, eşti ce vrei tu să fii”, (vezi clipul într-o postare anterioară aici airspace) zice un spot publicitar la o băutură răcoritoare. Oare? Tehnicile de marketing vizează psihologia grupului, însă indivizii fac selecţia. Eu beau sucul care îmi place mie, dar uneori mă subordonez grupului. Beau şi sucul pe care îl consumă ceilalţi. E...? Uite o aparenţă!
Dar să mă conectez la spaţiul urban, acela care te corectează, te modelează, agresează, îţi dă motive suficiente să fi mulţumit cu depresia ta şi cu universul izolat şi interiorizat al unui copil autist. Ies din bloc, dau bună ziua vecinilor, merg corect pe stradă. Urc în autobuz, tramvai, metrou. Ajung la serviciu. Respir aerul oraşului.
Evenimente de tot felul se petrec, mă implic cât pot în desfăşurarea lor, nu stau de-o parte pentru că îmi pasă ce se întâmplă în jurul meu şi nu resping “efervescenţa” urbană.
Dar cu ce preţ?? Acela de nu fi eu însumi. Pentru a nu fi respins, trebuie să păstrez... ceea ce am scris mai sus... aparenţele. Ale mele, dar mai ales ale celorlalţi. Stai să îmi pun o mască! Pot fi mim, clown sau orice altceva... ha-ha
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu