Nicio zi nu seamănă cu alta. Azi, mi-am petrecut seara cu o doamnă şi un domn. Dl. Beck's şi dna Silva. Ca o ironie, primul este blond şi amar, cealaltă neagră şi dulce. Un cuplu perfect. E vorba de bere, evident. Am consumat cu plăcere, aşa cum fac de fiecare dată, adică zilnic. Un dialog în tăcere se produce, chiar dacă e puţin acidulat şi rece. Eu cu ei. Nu mi se reproşează nimic, nu mi se pun întrebări şi nici eu nu întreb nimic. Relaxare totală. Starea de spirit se îmbunătăţeşte vizibil. Fără ei, aceşti prieteni tăcuţi pe care mă pot baza, timpul ar trece mai greu. Nu mă grăbesc nicăieri, dar aduc un echilibru... pentru scurt timp, ce-i drept. Mă deconectez. Cei doi îmi spun că prietenia lor cu mine nu mă va ajuta cu nimic, ba dimpotrivă, mă resping. Da ce dracu, parcă eu nu ştiu că nu sunt singurul beţiv din familie! Bunicii mei, şi vorbesc de partea masculină, au avut şi ei prietenii lor, la fel ca şi mine, ani şi ani de-a rândul au păstrat legătura. Ce consecvenţă, şi ce rutină! Sau poate ruină? Cu toate acestea, prietenia nu este fidelă, şi poţi alege ceva mult mai "rafinat"! Atunci eşti pierdut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu