Mircea Oprean, momente personale

Parcă se deschide un hău în privirea lui, pare pierdut şi resemnat şi mai pare că nimic nu-l animă să meargă mai departe.

Mai departe, acea direcţie pe care fiecare o urmăm tăcut, natural, instinctiv.
Mi-e clar că există acest mai departe pentru Mircea Oprean*, acest soţ motivat de resorturi tainice, amintiri afectuoase şi decente, de un amor pierdut, aparent pierdut. Ar fi nedrept să nu lupte public pentru reabilitarea imaginii ei,...lor.
Este important să restabilească adevărul, chiar şi numai câştigând mărunte bătălii de natură juridică. Nimic nu e în zadar, neliniştea lui are rost. Memoria sentimentelor sincere şi voluntare pentru soţia lui nu-i dau pace.
Omul ăsta şi-a iubit soţia cu toată fiinţa lui aşa cum, poate, sunt puţini aceia care înţeleg să iubească.
Mai departe pentru el înseamnă să meargă până la capăt, până atunci când resursele de energie vor secătui şi cele de sensibilitate se vor epuiza.
El ştie că dintr-o floare aşezată cu dragoste la acel căpătâi etern al socrilor, ea va primi o petală.
El ştie că o luptă cât de mică câştigată, aici, pe Pământ va fi o mângâiere pentru ea, acolo, în Ceruri.
Şi mai ştie că înainte de a fi ginere a simţit să fie soţ. Şi asta nu e o funcţie sau un grad primit aşa gratuit. Sentimentele lui au optat pentru ea. Chiar dacă ea nu mai este, chiar dacă timpul nu a mai avut răbdare, sentimentele se încăpăţânează să fie. Împletite voluntar, acestea, sentimentele, nu se desfac, ba dimpotrivă se întăresc odată cu trecerea timpului. Pentru echilibrul pe care îl aduc, merită să le păstreze intacte.
Împietrit şi demn, cu privirea piezişă, cu lacrimi în ochi şi pe obraz, în tăcere, Mircea Oprean evocă**, poate prea lucid, enervant de lucid, acea dragoste care nu piere niciodată.
Şi e unică.
Pentru ea, va merge, aşa cu ştie şi crede el, mai departe.
Pentru că sentimentele nu tac.

Notă: *Mircea Oprean este soţul Zoiei Ceauşescu şi implicit ginerele fără voie al cuplului Ceauşescu.
** Este vorba emisiunea Sinteza Zilei din data de 21 iulie.