marți, 3 noiembrie 2009
Cu electrocardiograma la oftalmolog…
Pentru că suspectam o slăbire a vederii am decis să merg la oftalmolog. Zis şi făcut. 11.30. Ras. Tuns. Fresh. Prezentat la doctor. Intrat în clinică.
Am parcurs cu privirea spaţiul clinicii, din secţie în secţie. Camera 6, Oftalmologie. Se află între Psihiatrie şi ORL. Nefericită vecinătate. “Semn rău”, mi-am zis.
Mie mi-ar fi plăcut să merg la Pediatrie, pentru că acolo sunt prezenţi mulţi copii, sunt împreună cu mămicile lor, creează o atmosferă plăcută în jurul lor, se urcă pe canapele, se dau jos, nu stau o clipă locului... Dar cum am depăşit vârsta biologică a copilăriei am hotărât că totuşi locul meu este printre adulţi şi m-am aşezat liniştit pe canapea. O doamnă în halat alb care tocmai ieşea de Psihiatrie mă întreabă: “Dumneavoastră aşteptaţi la dna doctor”,…., “A… nu, sărumâna, eu aştept aici” şi mi-am îndreptat privirea spre secţia alăturată...
În sfârşit intru, spun cine sunt şi ce vreau. Dra doctor m-a privit în ochi prin toate aparatele pe care le avea la îndemână, mi-a pus chiar şi picături, şi mi-a spus foarte clar: “Ochii dvs. sunt în limite normale din punct de vedere medical şi nu aveţi nevoie de ochelari”. “Da’ electrocardiogramă nu faceţi?”, mi-am zis în sinea mea ca totuşi să identific o problemă... Poate chiar mi-a făcut şi nu am priceput eu...
Am parcurs cu privirea spaţiul clinicii, din secţie în secţie. Camera 6, Oftalmologie. Se află între Psihiatrie şi ORL. Nefericită vecinătate. “Semn rău”, mi-am zis.
Mie mi-ar fi plăcut să merg la Pediatrie, pentru că acolo sunt prezenţi mulţi copii, sunt împreună cu mămicile lor, creează o atmosferă plăcută în jurul lor, se urcă pe canapele, se dau jos, nu stau o clipă locului... Dar cum am depăşit vârsta biologică a copilăriei am hotărât că totuşi locul meu este printre adulţi şi m-am aşezat liniştit pe canapea. O doamnă în halat alb care tocmai ieşea de Psihiatrie mă întreabă: “Dumneavoastră aşteptaţi la dna doctor”,…., “A… nu, sărumâna, eu aştept aici” şi mi-am îndreptat privirea spre secţia alăturată...
În sfârşit intru, spun cine sunt şi ce vreau. Dra doctor m-a privit în ochi prin toate aparatele pe care le avea la îndemână, mi-a pus chiar şi picături, şi mi-a spus foarte clar: “Ochii dvs. sunt în limite normale din punct de vedere medical şi nu aveţi nevoie de ochelari”. “Da’ electrocardiogramă nu faceţi?”, mi-am zis în sinea mea ca totuşi să identific o problemă... Poate chiar mi-a făcut şi nu am priceput eu...
Un film pe zi…
Bărbierul din Siberia merită văzut măcar pentru a-l cunoaşte pe Oleg Menshikov (actorul a mai jucat în Doctor Jivago). Are şi o poveste de dragoste, în stil rusesc, evident. Îndrăgostiţii se caută unul pe celălat prin Siberia, dar nu se reîntâlnesc. Scena finală este impresionantă, Menshikov ăsta nu trebuie să vorbească! Doar să privească şi să fumeze! Din distribuţie mai fac parte Julia Ormond, Richard Harris şi, de ce nu? cei 5000 de figuranţi anonimi care au dat atâta culoare filmului! Regia: Nikita Mihalkov. În foto, Menshikov (stânga) şi Mihalkov.
luni, 2 noiembrie 2009
În vizită la AFI PALACE Cotroceni
În perimetrul fostei IMEB (care producea motoare electrice) s-a construit acest superMALL. M-am simţit mărunt în spaţiul acesta cu intrare de Colosseum şi decor Star Trek. Balonul acela de la intrare cred că e de vină, mai că se rostogolea peste mine. Probabil că spaţiile foarte largi, întinse, mă fac să mă simt nesigur. Intru timid, îmi fac loc printre oameni, parcă mergeam mereu în sens opus, erau mult mai mulţi cei care veneau spre mine, decît cei care înaintau odată cu mine! Dar e doar o chestiune de percepţie! Eu eram singur, iar ceilalţi era însoţiţi de prieteni/prietene sau membri ai familiei.
Nike, Leonardo, Kenvelo, Sony, Intersport, Cellini, Levi’s, Peacocks, sunt câteva nume, care, în treacăt, mi-au trecut prin faţa ochilor. Am văzut şi oamenii ieşind de la REAL cu căruciarele pline. Cu prostii..., nimicuri...
Levi’s totuşi se respectă, blugii sunt foarte mişto, preţul este de 499 RON, dar te simţi altfel în nişte jeanşi bine croiţi, de un albastru azur, material gros, textură de calitate. Cine are VISA are şi Levi’s!
Dar la Peacocks London s-au dus dracu’ toate referinţele mele legate de o ţinută clasică şi elegantă. Pulover-cămaşă, pulover-tricou sunt două obiecte de vestimentaţie sub denumirea “Urban Style” care sunt de fapt colaje din cămaşă cu pulover, respectiv pulover cu tricou de corp. Da’ fular cu papion nu aveţi? Sau poate fes-pălărie? Şi unii chiar cumpără aşa ceva!
În fine, ies cât mai repede din superMall, mă apucase ameţeala...
Mergeţi totuşi la Mall, dar numai însoţiţi de un ghid. Păstraţi bonul produsului cumpărat pentru că aparatele de la ieşire piuie întruna, de parcă n-ar fi “decodate” produsele cumpărate.
Pe lângă AFI PALACE, în cartierul DR. Taberei există şi magazinul CREVEDIA L'espress (sic!!!, menţionez că am respectat grafia de pe geamul magazinului). Aripi, pulpe, ciocănele, toate calitatea întâi. Cum o fi mai corect româneşte? Carne proaspătă de pui sau carne de pui proaspătă?
Nike, Leonardo, Kenvelo, Sony, Intersport, Cellini, Levi’s, Peacocks, sunt câteva nume, care, în treacăt, mi-au trecut prin faţa ochilor. Am văzut şi oamenii ieşind de la REAL cu căruciarele pline. Cu prostii..., nimicuri...
Levi’s totuşi se respectă, blugii sunt foarte mişto, preţul este de 499 RON, dar te simţi altfel în nişte jeanşi bine croiţi, de un albastru azur, material gros, textură de calitate. Cine are VISA are şi Levi’s!
Dar la Peacocks London s-au dus dracu’ toate referinţele mele legate de o ţinută clasică şi elegantă. Pulover-cămaşă, pulover-tricou sunt două obiecte de vestimentaţie sub denumirea “Urban Style” care sunt de fapt colaje din cămaşă cu pulover, respectiv pulover cu tricou de corp. Da’ fular cu papion nu aveţi? Sau poate fes-pălărie? Şi unii chiar cumpără aşa ceva!
În fine, ies cât mai repede din superMall, mă apucase ameţeala...
Mergeţi totuşi la Mall, dar numai însoţiţi de un ghid. Păstraţi bonul produsului cumpărat pentru că aparatele de la ieşire piuie întruna, de parcă n-ar fi “decodate” produsele cumpărate.
Pe lângă AFI PALACE, în cartierul DR. Taberei există şi magazinul CREVEDIA L'espress (sic!!!, menţionez că am respectat grafia de pe geamul magazinului). Aripi, pulpe, ciocănele, toate calitatea întâi. Cum o fi mai corect româneşte? Carne proaspătă de pui sau carne de pui proaspătă?
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Nu confunda crema cu şamponul!
Timp: o zi ca toate celelalte;
Locaţie: baie;
Subiect: spălat pe cap
Acţiune: Cum şamponul de urzică s-a consumat am pus mâna pe un recipient roz care era la îndemână şi am aplicat generos două "smacuri" în palmă. Dă-i şi freacă părul,..., dar stupoare: nu făcea spumă!! Se absorbea rapid în păr şi piele. Totuşi insist... Repet procedura: aplic încă două "jeturi" de "şampon" în palmă, şi dăi şi spală... Drace! Mi s-a lipit mâna de cap! " O fi expirat şamponul", mi-am zis. Da de unde... era "Creme de Lumiere Elseve Nutri-Gloss" (cremă pentru îngrijirea părului lung ce conţine proteine de perle şi micro-reflectori de lumină)!! Bine că nu m-am îmbătat în seara aia, că cine ştie ce mască cu perle făceam! Vizitaţi ca să ştiţi... http://www.lorealparis.ro/ingrijirea-parului/sampoane-/-produse-de-ingrijire-femei/elseve-nutri-gloss/creme-de-lumiere.aspx, dar mai ales să nu faceţi ca mine!
Întrebare: da' ce dracu' căuta crema aia la mine acasă?
Aparenţe în spaţiul urban
Acasă pot fi ceea ce vreau, pot face ce am chef, pot mânca în pat, pot fuma oriunde, pot chiar scoate limba la pereţi,...., în fine sunt relaxat şi nimic nu-mi poate altera starea de spirit aşa cum e ea, oricum ar fi.
“Ai ziua de mâine de partea ta, ai câţi ani vrei tu să ai, eşti ce vrei tu să fii”, (vezi clipul într-o postare anterioară aici airspace) zice un spot publicitar la o băutură răcoritoare. Oare? Tehnicile de marketing vizează psihologia grupului, însă indivizii fac selecţia. Eu beau sucul care îmi place mie, dar uneori mă subordonez grupului. Beau şi sucul pe care îl consumă ceilalţi. E...? Uite o aparenţă!
Dar să mă conectez la spaţiul urban, acela care te corectează, te modelează, agresează, îţi dă motive suficiente să fi mulţumit cu depresia ta şi cu universul izolat şi interiorizat al unui copil autist. Ies din bloc, dau bună ziua vecinilor, merg corect pe stradă. Urc în autobuz, tramvai, metrou. Ajung la serviciu. Respir aerul oraşului.
Evenimente de tot felul se petrec, mă implic cât pot în desfăşurarea lor, nu stau de-o parte pentru că îmi pasă ce se întâmplă în jurul meu şi nu resping “efervescenţa” urbană.
Dar cu ce preţ?? Acela de nu fi eu însumi. Pentru a nu fi respins, trebuie să păstrez... ceea ce am scris mai sus... aparenţele. Ale mele, dar mai ales ale celorlalţi. Stai să îmi pun o mască! Pot fi mim, clown sau orice altceva... ha-ha
“Ai ziua de mâine de partea ta, ai câţi ani vrei tu să ai, eşti ce vrei tu să fii”, (vezi clipul într-o postare anterioară aici airspace) zice un spot publicitar la o băutură răcoritoare. Oare? Tehnicile de marketing vizează psihologia grupului, însă indivizii fac selecţia. Eu beau sucul care îmi place mie, dar uneori mă subordonez grupului. Beau şi sucul pe care îl consumă ceilalţi. E...? Uite o aparenţă!
Dar să mă conectez la spaţiul urban, acela care te corectează, te modelează, agresează, îţi dă motive suficiente să fi mulţumit cu depresia ta şi cu universul izolat şi interiorizat al unui copil autist. Ies din bloc, dau bună ziua vecinilor, merg corect pe stradă. Urc în autobuz, tramvai, metrou. Ajung la serviciu. Respir aerul oraşului.
Evenimente de tot felul se petrec, mă implic cât pot în desfăşurarea lor, nu stau de-o parte pentru că îmi pasă ce se întâmplă în jurul meu şi nu resping “efervescenţa” urbană.
Dar cu ce preţ?? Acela de nu fi eu însumi. Pentru a nu fi respins, trebuie să păstrez... ceea ce am scris mai sus... aparenţele. Ale mele, dar mai ales ale celorlalţi. Stai să îmi pun o mască! Pot fi mim, clown sau orice altceva... ha-ha
vineri, 30 octombrie 2009
Despre frumuseţe (II) – Anii ‘20
Anii ’20: În această perioadă se definesc conceptele de haute couture, modele şi miss. Coco Chanel, un idol în lumea modei, îşi deschidea primul salon la Paris.
Tunsoarea preferată era scurtă şi cu bucle (abia se inventase ondulatorul cu aburi, ce nu dăuna părului), hainele erau foarte strălucitoare, iar o femeie pentru a fi elegantă, trebuia să fie încărcată de accesorii.
În lumea cosmeticii se petrece o revoluţie uluitoare, folosindu-se electro-stimularea pentru a menţine musculatura tonifiată.
Tot acestui deceniu îi datorăm rujul în tub metalic, în forma sub care îl cunoastem astăzi, firma inovatoare fiind Guerlain. Vopseaua de păr era cu mult mai performantă şi promitea durabilitate şi strălucire.
Însă "revelaţia feminităţii" acestei epoci a fost Josephine Baker (foto), prima dansatoare top-less care a fascinat America şi Europa prin exotismul şi senzualitatea ei. Datorită faptului că era de culoare, ea a fost poreclită "Venus de abanos".
Ea a cunoscut succesul odată cu prestaţia "Revue negre" de la Paris, în care a dansat îmbrăcată numai cu o fustă din banane adevărate.
Anii '20 au însemnat o trecere relativ bruscă de la etichetă la libertatea moravurilor. E o lume ciudată în care criminalii (Al Capone) erau mai populari decât cântăreţii şi actorii.
Tunsoarea preferată era scurtă şi cu bucle (abia se inventase ondulatorul cu aburi, ce nu dăuna părului), hainele erau foarte strălucitoare, iar o femeie pentru a fi elegantă, trebuia să fie încărcată de accesorii.
În lumea cosmeticii se petrece o revoluţie uluitoare, folosindu-se electro-stimularea pentru a menţine musculatura tonifiată.
Tot acestui deceniu îi datorăm rujul în tub metalic, în forma sub care îl cunoastem astăzi, firma inovatoare fiind Guerlain. Vopseaua de păr era cu mult mai performantă şi promitea durabilitate şi strălucire.
Însă "revelaţia feminităţii" acestei epoci a fost Josephine Baker (foto), prima dansatoare top-less care a fascinat America şi Europa prin exotismul şi senzualitatea ei. Datorită faptului că era de culoare, ea a fost poreclită "Venus de abanos".
Ea a cunoscut succesul odată cu prestaţia "Revue negre" de la Paris, în care a dansat îmbrăcată numai cu o fustă din banane adevărate.
Anii '20 au însemnat o trecere relativ bruscă de la etichetă la libertatea moravurilor. E o lume ciudată în care criminalii (Al Capone) erau mai populari decât cântăreţii şi actorii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)