Pentru că suspectam o slăbire a vederii am decis să merg la oftalmolog. Zis şi făcut. 11.30. Ras. Tuns. Fresh. Prezentat la doctor. Intrat în clinică.
Am parcurs cu privirea spaţiul clinicii, din secţie în secţie. Camera 6, Oftalmologie. Se află între Psihiatrie şi ORL. Nefericită vecinătate. “Semn rău”, mi-am zis.
Mie mi-ar fi plăcut să merg la Pediatrie, pentru că acolo sunt prezenţi mulţi copii, sunt împreună cu mămicile lor, creează o atmosferă plăcută în jurul lor, se urcă pe canapele, se dau jos, nu stau o clipă locului... Dar cum am depăşit vârsta biologică a copilăriei am hotărât că totuşi locul meu este printre adulţi şi m-am aşezat liniştit pe canapea. O doamnă în halat alb care tocmai ieşea de Psihiatrie mă întreabă: “Dumneavoastră aşteptaţi la dna doctor”,…., “A… nu, sărumâna, eu aştept aici” şi mi-am îndreptat privirea spre secţia alăturată...
În sfârşit intru, spun cine sunt şi ce vreau. Dra doctor m-a privit în ochi prin toate aparatele pe care le avea la îndemână, mi-a pus chiar şi picături, şi mi-a spus foarte clar: “Ochii dvs. sunt în limite normale din punct de vedere medical şi nu aveţi nevoie de ochelari”. “Da’ electrocardiogramă nu faceţi?”, mi-am zis în sinea mea ca totuşi să identific o problemă... Poate chiar mi-a făcut şi nu am priceput eu...
Am parcurs cu privirea spaţiul clinicii, din secţie în secţie. Camera 6, Oftalmologie. Se află între Psihiatrie şi ORL. Nefericită vecinătate. “Semn rău”, mi-am zis.
Mie mi-ar fi plăcut să merg la Pediatrie, pentru că acolo sunt prezenţi mulţi copii, sunt împreună cu mămicile lor, creează o atmosferă plăcută în jurul lor, se urcă pe canapele, se dau jos, nu stau o clipă locului... Dar cum am depăşit vârsta biologică a copilăriei am hotărât că totuşi locul meu este printre adulţi şi m-am aşezat liniştit pe canapea. O doamnă în halat alb care tocmai ieşea de Psihiatrie mă întreabă: “Dumneavoastră aşteptaţi la dna doctor”,…., “A… nu, sărumâna, eu aştept aici” şi mi-am îndreptat privirea spre secţia alăturată...
În sfârşit intru, spun cine sunt şi ce vreau. Dra doctor m-a privit în ochi prin toate aparatele pe care le avea la îndemână, mi-a pus chiar şi picături, şi mi-a spus foarte clar: “Ochii dvs. sunt în limite normale din punct de vedere medical şi nu aveţi nevoie de ochelari”. “Da’ electrocardiogramă nu faceţi?”, mi-am zis în sinea mea ca totuşi să identific o problemă... Poate chiar mi-a făcut şi nu am priceput eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu