Toamna 2

Toamna

Vara 3

Vara 2

Vara

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Zmeul turcesc, de Tudor Arghezi

Doamna sau Domnişoara îşi face un zmeu turcesc: o revistă, o gazetă. Se joacă o dată pe săptămână şi trei zile întregi din şapte, şi încă patru jumătăţi de zi se osteneşte să-l înnalţe.Ah, Doamne, Dumnezeule, cîtă activitate şi bătaie de cap dedesubtul cosiţei alternate între roşcovan şi negru. Doamna nu mai poate de muncă, şi duminica e literalmente zdrobită. Peniţele lucrează, foarfeca taie, guma lipeşte. Al dracului meşteşug! Vrei să spui ceva şi nu apare, te străduieşti o săptămînă şi de-abia cade în palmă o coacăză neagră caprină. Credeai că tiparul vine orişicui, ca un şoşon. Ce-i de făcut?
De mătură eşti dezgustată, bucătăria... quelle horreur! Educaţia cornului îmbucat pe o felie de salam a stabilit un regim de gospodărie pe un colţ de masă şi jurnal. Rufele nu aduc supărare pentru că se poartă bine şi patru săptămîni, şi nu supără nici exteriorul, salvat de un ghiozdan cu acte. Ca doamnă emancipată, trebuie să te afli în treabă, într-o treabă cu acte, cu ghiozdan şi cu zmeu turcesc, cu gazetă.
Foaia ţi se pare, desigur, că slujeşte la ceva. Faptul că iese , te aduce să crezi că faci evenimente repetate. Doamna face gazetărie, ar fi putut să facă poezie: are însă chemare pentru politic şi social, pentru social şi feminist. Cîteva grupări de cucoane nu tocmai de prima frumuseţe, nici de o ireproşabilă frăgezime, s-au hotărît să nu mai ţie nici căţei, nici pisici de niciun gen, nici de genul cotoi; să n-aibă colivii cu canari, să nu facă aquarelă. Atunci? Să mîntuiască fetele şi cucoanele frumoase scăpîndu-le de tot ce le place acestor Eve sprintene mai mult, bărbatul, amantul, baia şi dansul. Să le explice preferinţele vîrstelor viitoare şi să le determine să devie din timp conştiente. În locul unei pălării cu zbenghi să puie o ciupercă, fusta de dedesubt să atîrne, fusta de deasupra să n-aibă nasturi şi copci şi să se încheie cu ace, ceafa să poarte decorative pensulări uleioase, prelungite peste guler, şi mătreaţă; unghiile să fie înnegurate, ochiul să aibă în colţul ploapelor puţin pilaf şi toată economia înfăţişării să dea dovada aderenţii la lucruri serioase ale ghiozdanului dus de ureche. Să aibă suluri subsoară, planuri, proiecte, şi în toate buzunarele hîrtii.
Babele mari mergeau odată cu babele mari şi babele mici se orînduiau în cîrduri de babe mici, pe clanuri de sensibilităţi. Doamna era căprar într-un sistem cu babe mici, şi toate se manifestau la tipar. Plină tehnicitate: manuscrise, poştă, corectură, a doua corectură, a treia corectură, bun de tipar, revizie, noţiuni de corp, corp opt, corp zece, aldin şi cursive, clişeu, colaborări, redacţie, administraţie: Ah! ce acţiune! La nouă doamna era la tipografie, la unsprezece la redacţie, la douăsprezece şi jumătate vedea pagina, la patru trăgea, la şapte expedia şi avea nervi. Unde e doamna? E la datorie…
Ideea mergea încet, însă mergea. O damă hermafrodit se făcuse birjar în California: Ce success! O domnişoară venerabilă se alesese deputat în Irlanda: Ce jubilee! Brr! Dar se produce şi ceea ce e detestabil: o femeie nesimţitoare dete naştere la şase copii. Mă rog, o femelă care nu-şi merită sexul. E jignitor că mai consimt femeile să facă, după descoperirea drepturilor.
Să iei, auzi mata? Un bărbat. Să te ia el acasă. Să te ducă să te ţie cu el în patru ochi într-o odaie. Să nu se ştie la club ce ţi se întîmplă în momentul dispariţiei şi numai să se bănuiască, să nu fie martori de la cerc, să trăieşti izolată o noapte întreagă, nopţi întregi. Inconştienţa, inconştienţei! Să te întîlnească doamnele babe, să te cerceteze şi să audă răspunsul monstruos că a fost bine şi că e din ce în ce mai bine. Femeia trebuie educată şi înarmată împotriva propriilor ei defecţiuni.
Sexul e o iluzie amară, el nu durează pînă la vîrsta drepturilor cucerite. Mai bine renunţăm şi ne ocupăm de o foaie săptămînală. La urma urmei, ce este sex? Ce-i dragostea împărtăşită? Eu, doamnă, nu ştiu. Am fost şi eu tînără, negreşit, cu toate că de! Nu covîrşitor de ispititoare – dar n-am făcut ce aud că se petrece. Eu discutam despre existenţa lui Dumnezeu şi nu-mi pierdeam sîngele rece. Dacă un amic voia să mă inducă într-un hipnotism sexual, eu îl întrebam la ce croitor şi-a făcut jacheta, cît a dat pe covor, cîtă chirie plăteşte şi ce a citit din Jules Michelet. Înţelegi bine că nu era încurajator. Am văzut tineri politicoşi, sculîndu-se brusc în picioare, dregîndu-şi cravata şi aprinzîndu-şi o ţigară pentru că îşi aduceau aminte subit de o treabă uitată.
Bărbatul ideal nici nu pleacă, nici nu insistă şi rămîne tovarăş de doamnă babă cerebrală.
Mîine iese zmeul ei turcesc. Să vezi ce gravă e doamna şi iarăş ce ocupată. Trei sferturi de săptămînă nu primeşte pe nimeni pentru că „scrie”. Această îndeletnicire nu poate să fie ţinută secret, dimpotrivă. Lumea trebuie să afle ce face doamna, ca să explice de ce-i lipseşte timpul cu desăvîrşire. Face gazeta! Ai auzit? Repet, face gazeta. Ce crezi, că atît de uşor se face o gazetă? Vrei să vorbeşti de domnul Titulescu: feminismul îl preferă tuturor bărbaţilor politici, din pricina scînteietoarei sale inteligenţe. Vrei să spui că domnul Titulescu s-a întors de la Paris. Să spui scris şi tipărit că s-a întors. Începi de treizeci de ori şi strici treizeci de foi de hîrtie şi încă te gîndeşti la a şaptesprezecea redactare, cu mîna la o frunte plină de idei mari, dar goală de cinci cuvinte din care unul a venit. Munca noastră gazetărească e grea, vorbeşte doamna.
Odată şi odată, doamna, scoţîndu-şi gazeta, nu şi-a explicat că, ieşite din tipografie şi trecute prin poştă, pachetele se reconstituiau intacte, şi că sublimul efort de amestecare a cernelei cu hîrtia nu avea nicio însemnătate. Adevărul mergea încet, e ştiut, dar cîteodată el mergea mult prea încet, şi dacă te uiţi bine, parcă nici nu se mişcă. Sunt adevăruri mototolite şi zăcute, adevăruri, să mă ierţi, plăcinţi. Şi nimic nu mai putea să le repare, nici roşul de buze, nici cărămiziul de pomete, nici pila de unghii, nici pantoful, nici taiorul, nimic.

Apărut în Adevărul literar şi artistic, 5 noiembrie 1933,
şi este cuprins în volumul Pamflete, ed. Minerva, 1979

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu